Urgot

Unii războinici devin legendari prin forța, inteligența sau talentul lor de a mânui armele. Alții prin simplul refuz de a muri. Urgot, odată un mare soldat care lupta de partea Noxusului, ilustrează perfect cea de-a doua variantă. Se avânta cu vitejie în rândurile inamicului și distrugea totul în cale, dar suferea adesea răni grele.

Când trupul său n-a mai putut rezista atâtor chinuri, Urgot a primit postul de Înalt Călău al Noxusului. Avea mâinile și picioarele distruse și de-abia mai putea merge. În cioturile membrelor sale au fost fixate grefe în formă de seceră pe care să le folosească în sângeroasa lui îndeletnicire.

Urgot și-a găsit în cele din urmă sfârșitul într-un moment care ar fi trebuit să fie triumful suprem al vieții lui. Fiind un fost soldat, însoțea adesea detașamentele militare în teritorii străine pentru a executa prizonierii de război. După o ambuscadă reușită a trupelor noxiene, Jarvan IV, prințul moștenitor al Demaciei, a căzut în ghearele diviziei lui Urgot. Fiind prea departe de Noxus pentru a risca să-și transporte trofeul și să ceară o răscumpărare, Urgot s-a pregătit să-și trimită prizonierul pe lumea cealaltă. În ultima clipă însă, Avangarda Neînfricată și-a făcut apariția, condusă de Garen, puterea Demaciei, iar Urgot a fost tăiat în două de aprigul luptător venit în ajutorul prințului său.

În semn de recunoaștere a meritelor sale, trupul călăului a fost trimis la Academia Groazei pentru a fi reanimat. Totuși, abuzurile din timpul vieții îi schilodiseră trupul într-un mod de nedescris, ceea ce i-a pus în mare dificultate pe necromanții de la Academie. Profesorul Stanwick Pididly, marele cărturar din Zaun, a fost cel care a găsit soluția acestei probleme. În laboratoarele lui Pididly, lui Urgot i s-a făurit un nou trup de coșmar.

Atât om, cât și mașină, Urgot a ajuns în ligă cu energii necromante pulsându-i prin venele de metal, iar acum îl caută pe cel care l-a răpus.