Urgot

Există războinici care devin legendari prin forţa, inteligenţa sau măiestria lor de spadasini. Alţii refuză pur şi simplu să moară. Urgot, un fost mare soldat al Noxusului, ar putea fi un exemplu în acest sens. Avântându-se cu capul înainte în rândurile duşmanului, Urgot făcea prăpăd şi suferea adesea răni grele. Când trupul său nu a mai putut rezista la atâtea chinuri, mutilatului Urgot i s-a delegat postul de Înalt Călău al Noxusului. Mâinile sale fuseseră deja distruse şi de-abia mai putea merge. În cioturile membrelor sale s-au fixat grefe în formă de seceră pentru a-şi îndeplini sângeroasa îndatorire.

Urgot şi-a găsit în cele din urmă moartea tocmai când ar fi repurtat cea mai mare victorie de-a sa. Având pregătire militară, însoţea adesea detaşamentele în teritorii străine pentru a-i judeca pe prizonieri. După ce au prins în ambuscadă trupele inamice, Jarvan IV, Prinţul Moştenitor al Demaciei, a căzut în ghearele diviziei lui Urgot. Fiind prea departe de Noxus pentru a risca să-şi transporte trofeul şi să-l răscumpere, Urgot se pregătea să-şi trimită prizonierul pe lumea cealaltă. Însă, în ultima clipă, a intervenit Avangarda Neînfricată, condusă de Garen, Puterea Demaciei, iar Urgot a fost tăiat în două de aprigul luptător venit în ajutorul Prinţului său. În semn de recunoaştere a meritelor sale, rămăşiţele călăului au fost date la reanimare în Academia Groazei. Totuşi, abuzurile din timpul vieţii îi schilodiseră trupul într-un mod de nedescris, iar necromanţii se vedeau puşi în faţa unei mari dificultăţi. Profesorul Stanwick Pididly, cărturarul de marcă din Zaun, a venit cu o soluţie. În laboratoarele lui Pididly, lui Urgot i s-a închegat un nou trup, unul parcă desprins din coşmaruri. Atât om, cât şi maşină, Urgot a ajuns la Liga Legendelor cu energii necromante pulsându-i în vene şi căutându-l pe cel care l-a răpus.

„Îl putem reface. Avem tehnomaturgia necesară.”
-- Profesorul Stanwick Pididly