Uneori, legăturile de prietenie devin chiar mai puternice decât cele de sânge. Când astfel de legături unesc un băiat neînfricat și un yeti înfricoșător, relația lor devine o forță ce nu poate fi ignorată. Primind responsabilitatea de a îmblânzi o bestie îngrozitoare, Nunu a pus bazele unei prietenii acolo unde alții ar fi folosit lanțurile. Acum, Nunu și amicul lui cel voinic Willump sunt o pereche de nedespărțit, care combină exuberanța tinereții și forța brută cu puterile mitice de yeti, pentru a depăși obstacole de netrecut pentru orice cuplu obișnuit.
Nunu avea doar niște amintiri vagi cu părinții săi sau cu momentele dinainte ca el să facă parte din izolatul trib Santinelele ghețurilor. Deoarece nu a fost binevenit printre cei ce îl luaseră sub aripa lor, dorul de ducă și compasiunea lui Nunu au îngreunat relația cu înțelepții tribului, iar băiatul visa adesea la locurile de dincolo de umbrele zidurilor cetății Santinelelor ghețurilor. Uneori nu se rezuma doar la vise, spre supărarea celor ce îl aveau în grijă. Acest lucru a fost mai clar ca niciodată când Nunu a fost dat în ucenicie pe mâna îmblânzitorului de fiare al tribului și i s-au dat în grijă ființele de sub jugul lui.
Santinelele ghețurilor aveau în stăpânire animale sălbatice din Freljord, pentru a le folosi la nevoie, dar în colecția lor dețineau și ceva unic, un yeti. Acesta era o ființă remarcabilă, cu puteri mistice și o forță fizică brută. Îmblânzitorul de fiare l-a învățat pe Nunu că doar o dietă sărăcăcioasă pe bază de plante și reprize regulate de biciuiri le țineau pe bestii unde le e locul, dar Nunu, cu cât petrecea mai mult timp îngrijind creatura, cu atât se convingea mai tare că acest yeti nu este un monstru sălbatic.
Privindu-și noul prieten, pe Willump, devenind tot mai slăbit și bolnav, Nunu a început să-i aducă pe furiș bucăți de carne, în speranța că-l va repune pe picioare. Zi după zi, Willump devenea mai puternic și nu era chiar deloc sălbatic, contrar afirmațiilor îmblânzitorului de fiare. Nunu încă mai spera că-l va putea convinge că yeti nu reprezenta niciun pericol, dar așa ceva nu s-a întâmplat. Următoarea dată când Nunu a venit să-i aducă o bucată de carne lui Willump, a descoperit cușca acestuia distrusă și doar un desen stângaci dinăuntru reprezenta un rămas-bun din partea lui. Fără nicio ezitare, Nunu a dat fuga spre sălbăticie, în căutarea prietenului său.
Când, în sfârșit, a dat de urma lui Willump, Nunu l-a văzut pe yeti încolțit de îmblânzitorul de fiare, flancat de un grup de războinici ai tribului Santinelele ghețurilor. Temându-se că oamenii îi vor răni prietenul, Nunu s-a aruncat între yeti și biciul dresorului, dar bărbatul cel dur nu se lăsa prea ușor convins. Când îmblânzitorul furios a ridicat încă o dată biciul, yeti s-a înfoiat cu o furie ce nu-i stătea în fire. Chiar și după ce fusese tratat atât de brutal, ceea ce l-a împins pe Willump să atace nu a fost grija pentru propria soartă, ci pentru cea a băiatului ce îi arătase atâta blândețe. Yeti a turbat și l-a lăsat pe bărbat sângerând în zăpadă.
Îngroziți de furia lui Willump, războinicii Santinelele ghețurilor ce mai rămăseseră și-au luat tălpășița. Nunu și-a dat seama că nu mai era cale de întoarcere. A țipat la Willump să fugă înainte ca bărbații să se întoarcă și să-l omoare, dar acesta refuza să-l părăsească pe băiat. Nunu se afla în fața unei alegeri dificile, aceea de a-și abandona singurul prieten și de a duce o viață de captiv alături de Santinelele ghețurilor sau să se aventureze printre vânturile nemiloase, lăsând în urmă singurul cămin pe care îl cunoscuse. Atunci Nunu a ales singura opțiune logică. Sărind pe spatele puternicului yeti, Nunu i s-a alăturat în marea evadare. Cei doi au făcut împreună primii pași spre lumea sălbatică de care fuseseră ținuți departe de atâta timp.
'Willump și cu mine avem o întreagă lume de explorat. Nu ne stați în cale!'
– Nunu
