Xerath

În străvechea civilizaţie Shurima, magul pe nume Xerath practica magia cu o patimă inepuizabilă. Credea că, dacă ar avea destule puteri magice, ar putea privi în inima Runeterrei şi ar putea desluşi misterele istoriei şi ale universului de dincolo. O astfel de magie nu putea fi cuprinsă în corpul mărginit al unui muritor, însă Xerath urmărea obsesiv să capete puterea nesfârşită. Fiecare pas făcut pe această cale îi aducea noi forţe, însă nu fără a plăti preţul. Puterile oculte tot mai mari ale lui Xerath îi destrămau trupul. Cuprins de disperare, s-a supus unui ritual periculos pentru a-şi transcende corpul agonizant. Îl aşteptau fie nemurirea, fie sfârşitul. Magia nimicitoare din timpul ritualului a făcut prăpăd în Shurima, însă, când totul s-a liniştit, Xerath devenise o fiinţă suprapământeană, făcută din energie ocultă pură.

Scăpat din închisoarea lui de carne şi oase, Xerath avea o putere cvasiinfinită. Însă ritualul său haotic le-a dat magilor Shurimei motive să creadă că nepăsarea sa faţă de viaţă va distruge regatul. După o încleştare înverşunată, l-au subjugat pe Xerath, însă nu au reuşit să-i distrugă forma suprapământeană. N-au putut decât să-l închidă într-un sarcofag vrăjit şi să-l încuie într-un cavou. Epoci întregi au trecut, civilizaţiile au apărut şi au dispărut, iar povestea lui Xerath a fost dată uitării. De-a lungul secolelor, puterea uriaşă a lui Xerath a erodat sarcofagul şi i-a slăbit vraja. Într-un final, a trimis un val de magie care i-a spart închisoarea, însă nu şi nucleul ei, cuprinzându-l în continuare pe Xerath şi puterea sa în cioburile ei. Sperând să scape de povara sa, a fost atras de magia nucleelor din Valoran şi a observat că le putea asimila puterea. Însă cineva stătea de strajă la nuclee: magi de rang inferior, numiţi invocatori. Xerath ştia că încrederea lor e calea către libertatea sa şi şi-a oferit puterea Ligii Legendelor.

''Nu mai urmăresc răzbunarea. Moartea nu i-a uitat pe magii din Shurima, iar eu am rămas singur.''
-- Xerath, Magul înălţat