Urgot

Există războinici care devin legendari prin forţa, inteligenţa sau talentul în a mânui armele. Tot așa, există războinici care refuză pur şi simplu să moară. Urgot, un fost mare soldat al Noxusului, e un astfel de războinic. Avântându-se cu vitejie în rândurile duşmanului, Urgot făcea prăpăd şi suferea adesea răni grele. Când trupul său n-a mai putut rezista atâtor chinuri, mutilatului Urgot i s-a delegat postul de Înalt Călău al Noxusului. Mâinile sale fuseseră deja distruse. Picioarele, la fel. De-abia mai putea merge. În cioturile membrelor sale au fost fixat grefe în formă de seceră pentru a-şi îndeplini sângeroasa îndatorire.

Urgot şi-a găsit în cele din urmă moartea tocmai când ar fi repurtat cea mai mare victorie. Având pregătire militară, însoţea adesea detaşamentele în teritorii străine pentru a-i judeca pe prizonieri. Odată ce aceste detașamente au prins în ambuscadă trupele inamice, Jarvan IV, prinţul moştenitor al Demaciei, a căzut în ghearele diviziei lui Urgot. Fiind prea departe de Noxus pentru a risca să-şi transporte trofeul şi să-l răscumpere, Urgot s-a pregătit să-şi trimită prizonierul pe lumea cealaltă. Însă, în ultima clipă, a intervenit Avangarda Neînfricată, condusă de Garen, puterea Demaciei, iar Urgot a fost tăiat în două de aprigul luptător venit în ajutorul prinţului său. În semn de recunoaştere a meritelor sale, rămăşiţele călăului au fost date la reanimare în Academia Groazei. Totuşi, abuzurile din timpul vieţii îi schilodiseră trupul într-un mod de nedescris, iar necromanţii s-au văzut puşi în faţa unei mari dificultăţi. Profesorul Stanwick Pididly, marele cărturar din Zaun, a venit cu o soluţie. În laboratoarele lui Pididly, lui Urgot i s-a închegat un nou trup, unul parcă desprins din coşmaruri. Atât om, cât şi maşină, Urgot a ajuns în ligă cu energii necromante pulsându-i în vene şi căutându-l pe cel care l-a răpus.

„Îl putem reface. Avem tehnomaturgia necesară.”
-- Profesorul Stanwick Pididly