Fiddlesticks

De aproape douăzeci de ani, Fiddlesticks hălăduieşte singur în cea mai estică sală de invocare de la Institutul războiului. Numai lumina arzătoare de smarald a privirii lui nepământene străpunge întunericul mucegăit al căminului său acoperit de colb. Aici, la adăpostul nopţii nesfârşite, Vestitorul damnaţiunii aşteaptă într-o veghe mută. Povestea vieţii lui, aceea a unei puteri scăpate de sub control, slujeşte drept avertisment pentru toţi invocatorii Ligii. Cu zeci de ani în urmă, trăia în Zaun un puternic mag al runelor pe nume Istvaan. La sfârşitul celui de-al cincilea Război al runelor, magul a devenit unul dintre primii invocatori ai Ligii. Fiind prea împătimit de vechile metode de folosire a magiei, Istvaan s-a depărtat tot mai mult de normele de conduită instituite de Ligă. Cu ocazia unei înfruntări care avea să fie şi ultima pentru el, a ajuns să piardă hăţurile enormei lui puteri. Izolându-se într-o sală de invocare din aripa estică, a început incantaţia celui mai aprig ritual interzis - o invocare extra-dimensională.

Ce anume s-a întâmplat în acea sală rămâne până în ziua de azi un mister. Niciun campion nu a venit în ziua aceea să reprezinte oraşul-stat Zaun în Riftul Invocatorului. La bătăile repetate în uşa sălii de invocare au răspuns numai tăcerea şi ecourile sale. Primul ucenic care a intrat în sală a fost secerat pe loc de o coasă nepământeană. Alţi câţiva care au mai încercat să pătrundă acolo şi au supravieţuit s-au întors îngroziţi, reduşi la nişte cochilii umane chircite şi bâiguind ceva despre ciori şi moarte. Temându-se de un rău pe care nici Istvaan nu-l mai putea controla, Liga a sigilat toate căile de acces la sală, în speranţa că va putea zăgăzui ceea ce nu putea să distrugă. Anii au trecut cu zecile, dar silueta de lemn dinăuntru nu se mişca deloc, decât pentru a ucide vreun nesăbuit care se mai aventura în încăpere. Nemaiputând găsi nicio cale de a recupera sala de invocare, Consiliul a găsit în schimb o misiune pentru Fiddlesticks: aceea de călău. Deşi arătarea se însufleţeşte când şi când şi pare să acţioneze în acord cu regulile de invocare din Câmpiile Dreptăţii, nimeni nu ştie ce anume aşteaptă când stă închis în camera lui. Chipul său imobil nu oferă niciun indiciu, iar coasa lui e gata să reteze pe oricine i se pune în cale.

Cei care spun „nu are de ce să-ţi fie teamă decât de teama însăşi“ încă nu au simţit ciorile lui Fiddlesticks.