Varus

''Viaţa unei săgeţi e trecătoare, nu are decât direcţie şi scop.''

Pentru talentul său incomparabil de arcaş şi onoarea sa nepătată, Varus a fost desemnat să apere un templu ionian sacru. Templul fusese creat pentru a ascunde un abis ce adăpostea o forță a răului atât de abjectă, încât înțelepții ionieni se temeau că ar putea învălui întreaga insulă în întuneric. Varus se mândrea cu această sarcină, deoarece doar celor mai destoinici războinici ionieni li se oferea această onoare. Locuia împreună cu familia lui într-un sat din apropiere şi ducea o viaţă liniştită, disciplinată şi banală; toate acestea s-au schimbat în ziua în care Ionia a fost invadată de armata noxiană. Trupele inamice avansau lăsând în urmă doar moarte şi pustiire, iar templul le stătea în cale. Varus s-a văzut pus în fața unei decizii cumplite: onoarea îi cerea să rămână şi să apere templul, dar, fără el, cei câţiva locuitori ai satului nu ar fi avut nicio șansă împotriva maşinăriei de război ce se apropia din ce în ce mai mult. Plin de amărăciune, a ales să îşi îndeplinească datoria de străjer. Acea entitate malefică nu putea fi lăsată să scape.

Săgeţile lui au făcut prăpăd printre trupele ce-au încercat să cucerească templul în ziua aceea, dar, odată întors în sat, Varus nu a mai găsit decât trupuri mutilate și ruine arzând mocnit. Când şi-a văzut familia măcelărită, a fost cuprins de remuşcări. Un regret amar i s-a strecurat în inimă și s-a transformat treptat într-o ură fără margini. A jurat să ucidă toți invadatorii noxieni, dar, mai întâi, trebuia să devină mai puternic. S-a întors la templul pe care îl apărase cu preţul familiei sale. Știa că răul avea să-l consume în întregime, așa cum flăcările devorează un fitil, și că acea putere îngrozitoare avea să ardă în el tot restul vieții. Nu mai era cale de întoarcere. Cu o hotărâre solemnă, s-a oferit pradă flăcărilor negre şi a simţit cum energia răului s-a făcut una cu pielea sa... şi, odată cu ea, a recunoscut făgăduinţa distrugerii supreme. A plecat la drum, câutând să masacreze toți invadatorii noxieni, o sarcină însângerată care l-a adus până la urmă faţă în faţă cu cei mai renumiţi dintre aceştia.