Zyra

Planta străveche Zyra era pe moarte și tânjea să-și ia soarta în mâini, așa că și-a transferat conștiința într-un trup omenesc și și-a luat viața de la capăt. Cu sute de ani în urmă, ea și specia ei dominau jungla Kumungu, folosindu-și țepii și vrejurile ca să sugrume și să mănânce orice animal care se aventura în teritoriul lor. Cu fiecare an însă, prada devenea tot mai puțină, iar ospețele din ce în ce mai rare. Zyra n-a putut decât să privească neputincioasă cum suratele ei se ofileau una câte una. Era sigură că urma să moară în singurătate, dar ca de nicăieri a apărut o vrăjitoare care, fără să vrea și fără s-o știe, i-a oferit șansa să se salveze.

Era pentru prima oară după mulți ani când Zyra simțea că o creatură se apropie atât de mult de ea. Foamea a atras-o spre vrăjitoare, dar apoi un alt instinct, mult mai profund, a pus stăpânire pe mintea ei. Nu i-a fost greu s-o învăluie pe vrăjitoare în vrejurile ei pline de spini dar, în timp ce își savura ultimul festin, conștiința ei a fost năpădită de amintiri străine. A văzut jungle uriașe construite din piatră și metal, unde oamenii și animalele duceau traiuri îmbelșugate. Pe măsură ce magia vrăjitoarei îi umplea rădăcinile, Zyra a născocit un plan elegant, dar riscant, pentru a supraviețui. Din clipa în care i-a stat în puteri, a folosit amintirile vrăjitoarei și vechile ei puteri magice ca să-și creeze un trup cu formă omenească. Nu știa ce fel de lume o aștepta în afara străvechii jungle, dar nu mai avea nimic de pierdut. Când a deschis ochii pentru prima oară, a fost copleșită de puterea nestăpânită care se afla la dispoziția ei. Abia când a observat rămășițele chircite ale plantei care fusese odată și-a dat seama cât de vulnerabilă devenise. Dacă trupul ei murea, nu se mai putea folosi de vrejuri sau de rădăcini ca să renască… dar simțea că în sfârșit trăia cu adevărat. A văzut lumea pentru prima oară așa cum o vedeau animalele - și buzele ei negre s-au arcuit ușor într-un zâmbet. Renăscuse - și lumea se afla acum la cheremul ei.

''Cine e mai aproape de floare, e mai aproape și de spinii ei.''
- Zyra