Master Yi

Prin arta marţială străveche Wuju, Master Yi şi-a călit trupul şi şi-a ascuţit mintea, până când gândul şi fapta s-au contopit. Deşi apelează la violenţă numai în ultimă instanţă, graţia şi viteza cu care mânuieşte sabia asigură întotdeauna un final rapid. Fiind ultimul practicant al tehnicii Wuju, Master Yi şi-a dedicat întreaga viaţă găsirii de ucenici înzestraţi care să ducă mai departe moştenirea poporului său pierdut.

Chiar înainte ca Yi să stăpânească tehnica Wuju, el era considerat unul dintre cei mai talentaţi practicanţi ai artei marţiale mistice. Nu după mult timp, avea să-şi dovedească măiestria când vestea că noxienii au invadat Ionia în forță a ajuns şi în sătucul lui îndepărtat. Yi a făcut ravagii în fiecare bătălie, respingând infanteria cotropitorilor noxieni cu lovituri rapide şi mortale, spre ruşinea Înaltului Comandament Noxian. Recunoscând că discipolii Wuju sunt o amenințare, noxienii au decis să declanşeze un atac chimic de coşmar asupra locului în care se născuse această artă letală. Cei care au reuşit să supravieţuiască amestecului otrăvitor s-au ales cu minţile iremediabil distruse. Căminul lui Yi era o ruină.

Când războiul a luat sfârșit, Yi a revenit la rămăşiţele groteşti ale satului său. Acolo, el a devenit ultima victimă a atacului. Ucis în suflet, dacă nu şi în trup, Yi s-a agăţat de singurul sentiment care îi mai rămăsese în inimă: setea de răzbunare. Condus de dorinţa de a-i pedepsi pe cei ce îi distruseseră căminul, Yi s-a antrenat ani la rând în singurătate. A devenit un spadasin mai periculos decât fusese vreodată, dar adevărata artă a tehnicii Wuju îi rămânea în continuare necunoscută.

Chiar când ajunsese la limita frustrării, o maimuţă cu un comportament neobişnuit de nobil i-a întrerupt antrenamentul. Stând drept şi mândru ca un om, maimuţa l-a urmărit şi i-a imitat mișcările. Yi a izgonit-o, dar agera fiinţă s-a amuzat întorcându-i propriile tehnici împotriva lui. Luptându-se împotriva animalului cel jucăuș, Yi a simţit că mânia i se potoleşte şi, când povara urii i s-a ridicat de pe inimă, a observat că prinsese maimuţa de coadă. Yi a înţeles atunci că nu va stăpâni niciodată tehnica Wuju atâta timp cât nu căuta decât să se răzbune şi, dând drumul maimuţei, a renunţat şi la dorinţa de a vărsa sângele inamicului.

I-a mulţumit maimuţei pentru că i-a arătat ceea ce el nu reuşea să vadă şi a fost surprins când creatura i-a şi răspuns și i-a spus că dorea să înveţe tehnica de luptă a lui Yi. Era o cerere ciudată, dar prin ea Yi şi-a întrevăzut o nouă cale: să onoreze amintirea poporului său pierdut, transmițând învăţăturile acestora unei noi generaţii.

''Nici măcar tăișul celei mai ascuţite săbii nu poate înfrunta calmul unei minți liniștite.''
-Master Yi