Lee Sin

Lee Sin îşi dorea încă de tânăr să ajungă invocator. Voinţa şi zelul său erau fără pereche, iar talentele sale l-au făcut să fie observat de Reginald Ashram, Înaltul Consilier al Ligii de la acea vreme. Lee Sin era dezamăgit de ritmul lent, făcut pentru minți mai puțin agere, al predării de la Şcoala de Magie Arcanus Majoris, unde studia și el. Își petrecea timpul liber aprofundând nuanțele subtile ale invocării şi sperând că astfel va absolvi mai repede. A făcut progrese uimitoare în studiile sale oculte, întrecându-i pe ceilalţi discipoli, și părea că va ajunge unul dintre invocatorii de seamă ai Ligii, până când o greşeală groaznică i-a distrus viitorul. Nerăbdarea l-a făcut să-şi încerce abilităţile invocând o fiară din Jungla Otrăvită. Nu a reuşit să invoce în schimb decât un băieţel, însă nu unul întreg. De-abia a avut timp să se uite la ce mai rămăsese din faţa băieţelului înainte ca mormanul de carne să se prăbușească la pământ. O anchetă de-a Ligii a stabilit că întregul sat al băieţelului fusese pustiit de urmările ritualului.

Talentele lui Lee Sin erau atât de promiţătoare încât Liga s-a arătat dispusă să treacă cu vederea incidentul, dar el nu s-a iertat niciodată. A părăsit Institutul şi a călătorit spre Mănăstirea Shojin, unde a jurat să nu mai practice magia, căindu-se pe veci. Ani mai târziu, sperând să-şi ispăşească păcatul prin martiriu, şi-a dat foc în semn de protest faţă de ocupaţia noxiană din Ionia. A rămas în viaţă, îndurând chinuri arzătoare săptămâni întregi. Faptele sale au dus la o partidă de-a Ligii în care Ionia a câştigat, însă, până să fie stins focul, ochii săi fuseseră complet arşi din orbite. Poporul său îl considera un salvator, iar Lee Sin a renăscut din propria-i cenușă, recăpătându-și voinţa de a trăi. A intrat în Liga Legendelor pentru a-şi spăla păcatele cu sânge și sudoare, singurele posesiuni lumeşti ale unui adevărat călugăr.

''Faptele unui singur om pot zdruncina lumea, dar eforturile mai multora o pot reclădi.''
- Lee Sin