Gnar

Comparat cu patch-ul 7.22.1.

Poveste

Jungla nu iartă orbirea. FiecareGnar creangăeste ruptăun spuneyordle oprimordial poveste. Amale vânatcărui fiecareșotii creaturăjucăușe cepot trăieștedeveni în această junglă. Eram sigur că nu mai sunt provocări pentru mine aici, dar acum a apărut ceva nou. Fiecare urmă areorice mărimeaclipă unuiadevărate colțaccese de elefant; ghearele sale sunt ca niște iatagane. Ar putea despica un om în două. În cele din urmă, o pradă pe cinste. Pe măsură ce îmi urmăresc trofeul prin junglăfurie, încep să înțeleg daunele pe care această ființă letransformându-a provocat. Calcl într-un cerc deformat de copaci făcuți așchii. Uriașele santinele de lemn au străjuit aceste meleaguri timp deo nenumăratebestie secolemasivă, scoarța lor ca de fier rămânând neatinsă de topoarele prăpădite ale celor suficient de nesăbuiți încât să încercehotărâtă să ledistrugă doboaretotul. Această făptură le-a doborât la pământ de parcă ar fiA fost niște bețe. Cum se face că o creatură cu o asemeneaprins putereîn agheață dispărutpură atâttimp de ușor? Și totușimilenii, chiar dacă a lăsat această inconfundabilădar urmăacum a distrugerii sale, nu am reușit să dau ochii cu ea. Cum poate să apară ca un uraganscăpat și apoi să dispară în junglă ca ceața dimineții? Sunt nerăbdător să trăiesc momentul în care voi fi în cele din urmă față în față cu această creatură. Va fi un trofeu nemaipomenit. Trecând prin luminiș, mă orientez încă o dată după sunetul unui izvor. Văd acolo un ghemotoc de blană portocalie așteptând. Îlțopăie urmăresccurios de la distanță. Un mic peștișor sare din apă, iar creatura se năpustește asupra lui, scufundându-se cu voioșie în apele repezi. Spre bucuria mea, realizez că este un yordle. Și, în plus, vânător! Ăsta e un semn bun. Bestia va fi găsită. Nimic nu îmi va scăpa. Urechile mari ale yordlecolo-ului se ciulesc și se întoarce către mine. Aleargă în patru labe cu un bumerang din os în mână,colo oprinduprintr-se rapid în fața mea. Gângurește. Eu dau din cap în semn de apreciere față de micuțul yordle și aventura ce va urma. Traversez cu ușurințăo terenullume dificilschimbată, încercând să găsesc orice semn al prăzii mele. Încercândcare să-i simt mirosul, ceva îmi distrage atenția. Sunt uimit de un chicotit ciudat. Yordle-ul m-a urmat. Nu îl pot lăsa să îmi întrerupă vânătoarea. Mă întorcse sprepare elexotică și arăt în depărtare. Se uită la mine mirat. Semn bun sau nu, trebuie să fiu mai insistentminunată. Dau capul pe spate și slobod un urlet,E curentulîncântat de aer zbârlind blana yordle-ului, iar pământul se zguduie sub noi. După câteva secunde, întoarce capulpericol și, cuaruncă ceeatot ce cred că este un zâmbet, își ridică micul bumerang. Nu mai pot pierde niciun moment. Îi smulg arma din mână și o arunc cugăsește precizieînspre într-uninamicii copaclui, înfigând-ofie într-ocă creangăe susvorba de tot. El se întoarce și se năpustește către bumerang, sărind frenetic. Abia reușesc să fac zece pași când un urlet mă zguduie din toate încheieturile. Trosnetele asurzitoare ale pietrelor și lemnelor răsună peste tot în jur. În față, un copac gigantic se prăbușește în calea mea. Armabumerang din os a yordle-ului iese din trunchiul său. Un mârâitsau nepământescde seo audeclădire din spatele meu. Am făcut o greșeală teribilăapropiere.