Talon

''Cei mai periculoși asasini din tot Valoranul servesc familia Du Couteau: tatăl meu, eu și Talon. Provoacă-ne, dacă te simți în stare.''
– Katarina Du Couteau

Primele amintiri ale lui Talon sunt străbătute de întunericul din galeriile subterane noxiene și de zgomotul liniștitor al unui tăiș de sabie. Nu ține minte să fi avut vreodată o familie, să fi simțit cândva căldură sufletească sau bunătate. Însă nu și-a dorit niciodată altceva decât să audă zăngănitul banilor furați și să aibă siguranța unui perete solid în spate. Talon a supraviețuit doar datorită minții și mâinilor sale iuți, câștigându-și traiul așa cum a putut în mahalalele Noxusului. N-a trecut mult înainte ca alții să-i observe măiestria de spadasin și să-l considere un pericol, iar ghildele orașului au angajat asasini care să-i trimită un mesaj: să li se alăture... sau să fie ucis. Drept răspuns, Talon a aruncat cadavrele ''mesagerilor'' în șanțul care înconjura orașul.

Primilor asasini le-au urmat și alții, din ce în ce mai periculoși, până când într-o zi Talon și-a întâlnit egalul, un inamic puternic, capabil să-i întoarcă fiecare lovitură. Spre surprinderea sa, Talon a fost dezarmat și a ajuns la un pas de moarte; în acel moment, asasinul și-a dezvăluit adevărata identitate: nu era nimeni altul decât Generalul Du Coteau. Generalul l-a pus să aleagă: moartea sau înrolarea ca agent al Înaltului Comandament din Noxus. Talon a ales viața, cu condiția să îl servească doar pe Du Couteau, deoarece nu putea respecta decât ordinele unui om pe care nu îl putea înfrânge.

Talon a rămas în umbră și a executat misiuni secrete la ordinele lui Du Couteau, mergând oriunde trebuia, din ținuturile înghețate ale Freljordului până în inima Demaciei. Când generalul a dispărut fără urmă, Talon s-a gândit o clipă să-și recâștige libertatea, însă ajunsese să-l respecte enorm pe Du Couteau, după atâția ani în care îi stătuse alături. Obsedat să descopere unde se afla generalul, a pornit pe urma celor vinovați de dispariția acestuia.