Rengar

Pe fiecare perete din peştera sa, vânătorul de trofee Rengar aşează capetele, coarnele, ghearele şi colţii celor mai periculoase creaturi din Valoran. Cu toate că a strâns o colecție impresionantă, el caută mereu, cu îndârjire, trofee și mai valoroase. Nu se grăbește să-și ucidă prada, ci preferă să o studieze, învățând şi pregătindu-se astfel pentru următoarea întâlnire cu singurul monstru pe care nu a reuşit să-l înfrângă.

Rengar nu şi-a cunoscut niciodată părinţii adevăraţi, ci a fost crescut de un vânător ale cărui isprăvi erau legendare. Rengar a fost elevul perfect, absorbind învățăturile tatălui său și rafinându-le cu instinctele sale neobișnuit de feroce. Înainte să-i crească de tot coama, Rengar a pornit de unul singur la drum şi și-a ales pentru sine un vast teritoriu. Pe marginile acestuia a presărat craniile prăzilor sale în semn de avertisment pentru cei care se încumetau să se aventureze înăuntru. Credea că se va simți împlinit dominând fără drept de apel o regiune, dar cu toate astea se simțea neliniștit. Niciun animal de pe domeniul său nu era o provocare și, în lipsa unor adversari care să-i testeze limitele, spiritul lui tânjea după mai mult. Ajunsese să se teamă că nu mai exista niciun trofeu demn de obținut și că nu va mai simţi niciodată adevărata bucurie a vânătorii. Când se chinuia mai tare însă, Rengar a întâlnit monstrul. Era o creatură stranie, tulburătoare, care nu părea venită din acea lume. Avea gheare uriaşe şi ascuţite şi devora orice animal care se abătea în calea sa. Încântat că își găsise o nouă provocare, Rengar s-a grăbit să-i întindă monstrului o capcană. Însă creatura era cu mult peste tot ceea ce vânase Rengar vreodată. Lupta a fost una sălbatică şi atât vânătorul, cât și vânatul au suferit răni înfricoşătoare. Rengar și-a pierdut un ochi, dar mândria îl durea cel mai tare. Până acum își ucisese prada fără greș, de fiecare dată. Lucru și mai dureros, suferise răni atât de grave că se văzuse nevoit să se retragă. Timp de mai multe zile, Rengar a rămas pe marginea prăpăstiei dintre viață și moarte. Era sfâşiat de durere, dar dincolo de asta simțea și o urmă de bucurie. Vânătoarea începuse din nou. Dacă lumea ascundea creaturi atât de puternice, el, Rengar, avea să le găsească şi să le pună capetele la loc de cinste. Cât de mult avea să savureze momentul în care avea să-l ucidă pe monstrul care îi răpise un ochi! Pe peretele cel mai întins al peşterii sale pregătise deja un loc pentru capul bestiei, trofeul despre care jura că într-o bună zi va reprezenta piesa centrală a colecţiei sale.

''Vânează-i pe cei slabi şi vei supravieţui, vânează-i pe cei puternici şi vei trăi cu adevărat.''
- Rengar