Riven

În Noxus, oricine poate să ajungă la conducere, indiferent de rasă, sex sau clasă socială; puterea e tot ce contează. Riven, care credea cu toată ființa în acest ideal, a reușit să urce pe culmile gloriei. A fost clar încă de pe vremea când era un simplu soldat că avea mult potențial: cu multă hotărâre, a reușit să stăpânească arta luptei cu o sabie mai mare decât ea. Ca războinică, a luptat eficient și fără milă, însă adevărata ei forță era credința puternică în idealurile noxiene. Se avânta în fiecare bătălie fără nicio urmă de îndoială, fără să-și pună probleme etice sau să se teamă de moarte. Riven s-a distins dintre camarazii ei și a devenit un lider, o adevărată întruchipare a spiritului noxian. Pasiunea ei era atât de mare încât Înaltul Comandament noxian i-a oferit în semn de recunoaștere o sabie runică din piatră neagră, șlefuită și descântată cu farmece noxiene. Sabia era mai grea decât un scut de cavalerie și aproape la fel de lată - perfectă pentru gusturile ei. La puțin timp după ceremonie, Riven a pornit spre Ionia ca membră a forțelor de invazie noxiene.

Războiul s-a transformat în scurt timp într-un masacru. Soldații noxieni mergeau în urma îngrozitoarelor mașinării de război zaunite, pășind printre mormanele de trupuri, iar luptele glorioase pentru care Riven se pregătise întârziau să se întâmple. Cu toate acestea, ea ducea la îndeplinire ordinele superiorilor ei, decimând rămășițele armatei inamice înfrânte, zdrobindu-le fără pic de milă. Pe măsură ce invazia avansa, a devenit limpede că societatea ioniană nu urma să fie reformată, ci nimicită. În timpul unei lupte pe viață și pe moarte, plutonul lui Riven a fost încercuit de trupele ioniene. Inamicul se apropia tot mai mult, așa că noxienii au cerut ajutor. Singed a lansat în schimb un baraj de proiectile bio-chimice îngrozitoare. Riven n-a putut decât să privească neputincioasă cum soldații noxieni și ionieni din jurul ei cădeau pradă unei sorți crunte. A reușit să scape cu viață din bombardament, dar amintirea i-a rămas adânc întipărită în minte. Noxienii o credeau moartă, iar Riven a văzut în asta șansa unui nou început. Și-a frânt sabia, rupând orice legătură cu trecutul, și a pornit într-un exil auto-impus, căutându-și ispășirea și încercând să salveze viziunea pură noxiană în care încă mai crede.

''Demonii noștri se ascund undeva între război și crimă.''