Poppy

Când alte fetiţe yordle jucau şotron şi făceau coroniţe din flori, Poppy făcea bătături şi înota prin vaselină în fierăria tatălui său, care era armurier. Acesta, pe nume Blomgrun, era cel mai bun fierar din Oraşul Bandle. Singura ființă pe care o iubea cât îşi iubea meșteșugul era Poppy, fiica lui, care fusese botezată după sunetele vesele făcute de scânteile scăpărate din cuptorul său mereu aprins. În ziua în care Poppy a reușit să-i ridice pentru prima oară barosul său iubit, Ghiogel, Blomgrun nu și-a mai încăput în piele de bucurie. Poppy i-a deprins imediat meşteşugul, dovedind un talent înnăscut pentru munca de fierar, pe care tatăl ei l-a cizelat prin îndrumările sale atente.

Într-o zi, un general demacian pe nume Florin Berell i-a cerut lui Blomgrun să făurească un coif de o splendoare neîntrecută. Blomgrun a trudit la sarcina care îi fusese încredințată, hotărât să creeze ceva nemaivăzut pentru Florin. A lăsat-o pe Poppy să încastreze bijuteria din mijloc, încredinţându-i sarcina cea mai importantă. Când cei doi au terminat, au plecat spre Demacia pentru a îi înmâna personal generalului capodopera lor. Însă veştile privind comanda lui Florin au ajuns la urechile Înaltului Comandament Noxian, iar doi asasini noxieni au fost trimiși să le taie calea. Blomgrun le-a distras atenţia celor doi suficient timp ca Poppy să scape cu mândrul coif. Ascunsă în tufișuri, Poppy a văzut neputincioasă cum tatăl ei era ucis. În loc să fugă spre casă, ea a adus coiful singură până în Demacia. A refuzat plata, spunând că viaţa tatălui ei n-avea preţ. În schimb, l-a oferit în dar, așa cum intenționase și Blomgrun înainte să moară. Florin a întrevăzut înverşunarea ascunsă de lacrimile din ochii ei şi le-a cerut conducătorilor din Oraşul Bandle să o numească ambasadorul yordelilor în Demacia. La puțin timp după, dornică să strivească Noxusul sub barosul tatălui ei, Poppy s-a oferit să lupte în Liga Legendelor.

O fi Poppy mică, dar nici Ghiogel, nici înverşunarea ei nu sunt la fel.