Lee Sin

Lee Sin îşi dorea încă de tânăr să ajungă invocator. Voinţa şi patosul său nu-şi găseau egal la cei de vârsta sa, iar talentele sale l-au făcut să fie observat de Reginald Ashram, Înaltul Consilier al Ligii de la acea vreme. În timpul studiilor la Şcoala de Magie Arcanus Majoris, Lee Sin era dezamăgit de ritmul predării, adaptat la minţile mai lente ale altora. Şi-a petrecut timpul liber aprofundând nuanţele invocării şi sperând să absolve mai repede. A făcut progrese uimitoare în studiile sale oculte, întrecându-i pe ceilalţi discipoli. Părea că va ajunge unul dintre invocatorii de seamă ai Ligii, însă o greşeală groaznică i-a distrus viitorul. Din exces de zel, a vrut să-şi încerce abilităţile invocând o fiară din Jungla Otrăvită. Nu a reuşit să invoce decât un băieţel, însă nu unul întreg. De-abia a avut timp să se uite la ce mai rămăsese din faţa băieţelului înainte ca mormanul de carne să cadă pe podea. O anchetă de-a Ligii a stabilit că întregul sat al băieţelului fusese pustiit de urmările ritualului.

Talentele lui Lee Sin erau atât de promiţătoare, încât Liga s-a arătat dispusă să treacă cu vederea incidentul, însă el nu s-a iertat niciodată. A părăsit Institutul şi a călătorit spre Mănăstirea Shojin, unde a jurat să nu mai practice magia, căindu-se pe veci. Ani mai târziu, sperând să-şi ispăşească păcatul prin martiriu, şi-a dat foc în semn de protest faţă de ocupaţia noxiană din Ionia. A rămas în viaţă şi a îndurat chinurile arsurilor săptămâni întregi. Faptele sale au dus la o partidă de-a Ligii în care Ionia a câştigat, însă, până să fie stins focul, ochii săi îi fuseseră complet arşi din orbite. Considerat salvatorul poporului, a căpătat un nou impuls şi voinţa de a trăi. A intrat în Liga Legendelor pentru a-şi ispăşi în continuare păcatele prin sudoare şi sânge, singurele posesiuni lumeşti ale unui călugăr adevărat.

„Faptele unui singur om pot zdruncina lumea, însă eforturile mai multor oameni o pot reclădi.”
-- Lee Sin