''Ai vrea să îți spun o poveste?''
''Bunico, sunt prea mare pentru povești''.
''Niciodată nu ești prea mare pentru a asculta povești''.
Fata se strecoară în pat fără nicio tragere de inimă și așteaptă, știind că nu va câștiga această bătălie. Un vânt aspru șuieră afară, învârtind ninsoarea în vârtejuri sălbatice.
''Ce fel de poveste? Vrei una despre vrăjitoarea ghețurilor?'' întreabă bunica.
''Nu, nu despre ea''.
''Ce-ai zice de o poveste despre Braum?'' Fata nu răspunde. Bătrâna zâmbește. ''Sunt foarte multe povești despre el. Bunica mea obișnuia să îmi povestească despre cum ne-a apărat Braum satul de marele dragon! Sau cum a coborât – cu mult timp în urmă – pe un râu de lavă! Sau –'' bunica șovăie, ducând un deget la buze. ''Ți-am povestit de unde are Braum scutul?''
Fata dă din cap în semn că nu. Focul din vatră trosnește, ținând vântul la distanță.
''Ei bine. În munții din spatele satului nostru trăia un om pe nume Braum''
''Știu asta!''
''Își petrecea cea mai mare parte a timpului la ferma lui, având grijă de oile și caprele sale, însă era cel mai bun om pe care lumea îl văzuse, întotdeauna cu râsetul pe buze''.
''Într-o zi, se întâmplă ceva groaznic: un băiețel troll, cam de vârsta ta, se cățăra pe munte, când dădu peste o grotă săpată în stâncă, a cărei intrare era păzită de o ușă masivă din piatră, având în mijloc un ciob de gheață pură. Când a deschis ușa, nu și-a putut crede ochilor: grota era plină cu aur, bijuterii – toate comorile pe care ți le-ai putea imagina!
''Băiețelul nu știa însă că grota era o capcană. Vrăjitoarea ghețurilor aruncase un blestem asupra acesteia – și după ce băiatul troll a intrat, ușa magică s-a închis, blocându-l înăuntru! Oricât încercă el, nu reuși cu niciun chip să iasă afară''.
Un păstor în trecere îi auzi strigătele. Toată lumea a sărit în ajutor, însă nici cei mai puternici războinici nu au reușit să deschidă ușa. Părinții băiatului erau copleșiți; muntele răsuna de strigătele de durere ale mamei. Situația părea fără ieșire.
''Apoi, spre mirarea tuturor, auziră un râset în depărtare''.
''Era Braum, nu-i așa?''
''Ești o fată isteață! Braum auzise strigătele lor și cobora acum cu pași mari pe versantul muntelui. Sătenii îi povestiră despre băiețelul troll și despre blestem. Braum a zâmbit, a dat din cap și s-a întors cu fața înspre ușa grotei. A împins-o. A tras de ea. A lovit-o cu pumnii și cu picioarele, a încercat să o smulgă din balamale. Însă ușa nu se clintea''.
''Dar Braum e cel mai puternic om din toate timpurile!''
''Era lucru de mirare'', fu de acord bunica. ''Patru zile și patru nopți a șezut Braum pe un bolovan, încercând să găsească o soluție. La urma urmei, era în joc viața unui copil''.
Apoi, în zorii celei de-a cincea zile, a făcut ochii mari, un zâmbet larg luminându-i fața. ''Dacă nu pot trece de ușă'', spuse el, ''atunci nu-mi rămâne decât să trec prin...''
Fata se gândește, apoi face și ea ochii mari. ''...munte!''
''Prin munte. Braum se îndreptă spre vârf și începu să-și facă drum cu pumnii drept în jos, zdrobind stânca și azvârlind cu pietre în urma sa, până când dispăru adânc în munte''.
În timp ce sătenii așteptau cu sufletul la gură, stâncile din jurul ușii se prăbușiră – iar după ce s-a risipit praful, l-au văzut pe Braum stând în mijlocul comorii, cu băiatul troll slăbit dar fericit în brațe.
''Știam că o să reușească!''
''Însă nici nu apucară să se bucure că totul în jurul lor începu să se zdruncine și să se cutremure: Tunelul lui Braum slăbise vârful muntelui, care acum se surpa peste ei! Fără a sta prea mult pe gânduri, Braum apucă ușa vrăjită și o ținu deasupra sa ca pe un scut, protejându-i în timp ce vârful muntelui se prăbușea. Când totul se termină, Braum rămase uimit: ușa nu avea nici cea mai mică zgârietură! Braum știa că era ceva foarte special.
''Iar din acea clipă, Braum nu s-a mai despărțit niciodată de scutul magic''.
Fata se ridică în capul oaselor, încercând să-și ascundă emoția. Bunica așteaptă. Dă din umeri și se ridică să plece.
''Bunico'', o oprește fata, ''poți să îmi mai spui o poveste?''
''Mâine''. Bunica îi zâmbește, o sărută pe frunte și suflă în lumânare. ''Tu trebuie să dormi, și mai sunt multe alte povești de spus''.
