Vladimir

Munţii dintre Noxus şi Câmpiile Furtunii ascund un templu ce păstrează secretele unor farmece străvechi şi îngrozitoare. Pământul din jurul templului e împânzit de cadavrele golite de sânge ale celor care au făcut greşeala de a se apropia prea tare. Acestea nu au făcut decât să-i aţâţe curiozitatea lui Vladimir, care, tânăr fiind, traversa aceşti munţi în timp ce fugea din Noxus. Cu o zi în urmă, tânărul ucisese cu brutalitate doi băieţi de vârsta lui, doar din plăcerea de a vedea floarea sângerie care răsărea din ei. A înţeles imediat că nu avea să-şi poată reprima impulsurile ucigaşe şi că, dacă ar fi rămas în Noxus, faptele sale necurate aveau să-l ducă la pierzanie. Fără să ezite, a părăsit oraşul-stat şi a plecat spre miazăzi.

Cadavrele presărate pe drum l-au adus la un templu de piatră în ruine. Înăuntru, a dat de un călugăr în vârstă care l-a scrutat cu ochi de un sângeriu pur. Vladimir l-a surprins pe acesta, întorcându-i privirea cu patimă în ochi. Recunoscând sinistrele pofte ale băiatului, călugărul l-a învăţat pe Vladimir cum să manipuleze şi să controleze esenţa lichidă a vieţii, exersând adesea asupra călătorilor ce treceau prin zonă. Când a venit vremea ca Vladimir să înveţe ultima lecţie, călugărul l-a avertizat că eşecul avea să fie egal cu moartea. Vladimir nu a dat greş, însă reuşita sa a adus cu ea şi o surpriză macabră. În timpul ritualului, fiecare picătură din sângele călugărului i-a fost absorbită şi închegată în cel al lui Vladimir, insuflându-i esenţa magică a maestrului său şi a fiecărui hemomant de dinaintea sa. Rămas singur şi fără ţel pe lume, Vladimir s-a întors în Noxus, cerând să fie primit în Ligă pentru a dovedi supremaţia artei sale. Când Înaltul Comandament Noxian a văzut ce soartă groaznică avuseseră gărzile palatului, s-a hotărât să profite de talentele dubioase ale lui Vladimir.

„Ce-ţi curge prin vine cu moarte vine.”
-- Vladimir