Cu fiecare săgeată pe care o trage cu arcul său străvechi, ce poartă farmecele gheţii, Ashe dovedeşte că este un maestru arcaş. Îşi alege fiecare ţintă cu grijă, aşteaptă momentul potrivit, apoi loveşte cu putere şi precizie. Cu aceeaşi viziune şi concentrare îşi urmăreşte şi scopul de a uni triburile din Freljord şi de a le transforma într-o naţiune măreaţă.
În copilărie, Ashe era o visătoare. Se pierdea în contemplarea fortăreţelor strămoşilor ei, colosale şi abandonate, şi petrecea ore în şir lângă foc, ascultând poveşti despre legendarii campioni din Freljord. Cel mai mult îi plăcea legenda despre Avarosa, faimoasa regină a Freljordului magnific şi unit de odinioară. Deşi mama ei o mustra pentru nesăbuinţă, Ashe a jurat că într-o zi va reuni triburile risipite şi războinice din tundră. Ea ştia în adâncul sufletului că, dacă poporul ei va fi din nou unit, va cunoaşte din nou măreţia.
Când Ashe avea doar cincisprezece ani, mama sa a fost ucisă în timp ce îşi conducea tribul într-un raid îndrăzneţ. Trezindu-se dintr-o dată în rolul de lider, Ashe a luat decizia dificilă de a-şi urma viziunea din copilărie, în loc să caute răzbunarea la care râvnea. A susţinut cu pasiune să se renunţe la ideea de răzbunare susţinută de tribul ei, declarând că venise vremea să lase deoparte conflictele sângeroase şi să negocieze o pace de durată. Câţiva dintre războinicii ei i-au pus la îndoială capacitatea de a conduce şi au urzit curând un complot trădător, plănuind să-şi ucidă tânăra lideră.
Asasinii au lovit în timp ce Ashe era la o vânătoare obişnuită, dar planul lor a fost dejucat de ţipătul de avertizare al unui mare şoim. Ashe a privit îndărăt şi i-a văzut pe membrii tribului cum se apropriau cu săbiile trase din teacă. Depăşită numeric şi copleşită, Ashe a fugit de ei ore în şir. S-a trezit în inima unui teritoriu neexplorat, după ce-şi pierduse arma în toiul urmăririi. Când a auzit şoimul scoţând un alt ţipăt, Ashe şi-a pus speranţa în strania creatură şi a urmat-o într-un luminiş. Acolo a găsit pasărea cocoţată pe un morman de pietre - o străveche movilă specifică îngropăciunilor tradiţionale din Freljord. Aruncându-i o ultimă privire, şoimul a ţipat şi şi-a zborul. În timp ce se apropia de movila sacră, Ashe a simţit cum răsuflarea i se transforma în chiciură, iar un frig nefiresc îi pătrundea în oase. Piatra din vârful tumulului era însemnată cu o singură rună: Avarosa.
În acea clipă, asasinii s-au năpustit în luminiş. Ashe a ridicat piatra cu rună de pe movilă pentru a se apăra, dezvăluind ceva ascuns dedesubt: un arc ornamentat, cioplit din gheaţă. L-a apucat strâns, urlând de durere în timp ce degetele îi erau cuprinse de gheaţă, şi a smuls arcul din locul în care se odihnea. Frigul s-a scurs din arma fermecată în Ashe, trezind la viaţă o putere imensă care existase dintotdeauna înăuntrul ei.
Ashe s-a întors să-şi înfrunte asasinii. A apucat arcul şi, mânată de instinct, a trimis către ei săgeţi de gheaţă pură, ce se formau din aerul rece, îngheţat. Cu o singură salvă de săgeţi, Ashe a pus capăt insurecţiei. Punând la loc cu grijă piatra din vârful movilei sacre, i-a mulţumit Avarosei pentru darul ei şi s-a întors acasă. Tribul lui Ashe a recunoscut imediat arma legendară din mâna arcaşului ca pe o binecuvântare din partea însăşi străvechii regine a Freljordului.
Cu arcul Avarosei şi cu viziunea privind unificarea paşnică, tribul lui Ashe a crescut rapid, devenind cel mai mare din Freljord. Cunoscut acum ca Avarosan, membrii săi sunt ţinuţi laolaltă de credinţa că Freljordul unit va deveni din nou o naţiune măreaţă.
„Un trib, un popor, un Freljord.”
-- Ashe
