Poppy

Când alte fetiţe de yordle jucau şotron şi făceau coroniţe din flori, Poppy făcea bătături şi înota prin vaselină în atelierul de armură al tatălui său. Acesta, pe nume Blomgrun, era cel mai bun fierar din Oraşul Bandle. Doar pe Poppy o iubea la fel de mult pe cât îşi iubea munca; ea fusese botezată după sunetele vesele făcute de scânteile scăpărate din cuptorul său mereu aprins. N-a mai putut sta locului de bucurie când ea i-a ridicat barosul său iubit, Ghiogel. Poppy i-a deprins imediat meşteşugul, dovedind un talent înnăscut pentru munca de fierar, pe care Blomgrun i l-a cizelat prin îndrumările sale atente.

Într-o zi, un general demacian pe nume Florin Berell i-a cerut lui Blomgrun să făurească un coif de o splendoare neîntrecută. Blomgrun a trudit la sarcina încredinţată lui, hotărât să-i dea o capodoperă lui Florin. A lăsat-o pe Poppy să încastreze bijuteria din mijloc, încredinţându-i cea mai importantă bucată. Când cei doi au terminat, au plecat spre Demacia pentru a o înmâna în persoană. Însă veştile privind comanda generalului au ajuns la urechile Înaltului Comandament Noxian, trimiţându-se doi asasini noxieni pentru a-i intercepta pe drum. Blomgrun le-a distras atenţia celor doi asasini destul ca Poppy să scape cu mândrul coif. Din tufişuri, a urmărit neputincioasă scena uciderii propriului tată. În loc să fugă spre casă, a adus coiful singură până în Demacia. A refuzat plata, spunând că viaţa tatălui său n-avea preţ. În schimb, l-a oferit în dar, în cinstea tatălui său. Florin a întrevăzut înverşunarea ascunsă de lacrimile din ochii săi şi a cerut conducătorilor din Oraşul Bandle să o numească ambasadorul yordlilor în Demacia. Imediat apoi, dornică să strivească Noxusul sub barosul tatălui ei, Poppy s-a oferit să lupte în Liga Legendelor.

O fi Poppy mică, dar Ghiogel - sau înverşunarea ei - nu sunt la fel.