Hecarim

De când a fost zărit pentru prima dată pe ţărmurile nord-vestice ale Valoranului, năluca falnică şi blindată cunoscută drept Hecarim a aruncat o teamă rece în inimile celor care dădeau cu ochii de el. Nimeni nu mai văzuse până atunci o formă nepământeană şi uriaşă ca a lui şi misterul sosirii sale bruşte era grozav de neliniştitor. Când Hecarim a început să mărşăluiască spre est, lăsând în urmă un ţinut dezolant, fără viaţă, sătenii de la câmpie şi-au părăsit casele pentru securitatea din apropiata Demacia. În tavernele acum prea aglomerate ale oraşului, s-au răspândit în şoapte tainice zvonurile despre această fantomă inumană. Unii susţineau că era umbra răzbunătoare a unui luptător antic, dorind să distrugă orice fiinţă în viaţă; un bărbat insista că îl văzuse conducând o întreagă legiune de călăreţi fantomatici; alţii încă mai credeau că este creaţia vreunui vrăjitor odios. Un comandant demacian, căutând să liniştească teroarea ce învăluise oraşul, a adunat câţiva dintre cei mai vajnici soldaţi ai lui şi a plecat să ţină piept şi să nu se mai întoarcă până nu-l distruge pe Hecarim.

Comandantul şi-a condus soldaţii în calea lui Hecarim şi s-au pregătit pentru atacul lui. Pe măsură ce apariţia îşi croia drum spre ei, o senzaţie copleşitoare de groază îi cuprindea pe războinici. Bărbaţii, îngheţaţi de frică, nu au reuşit decât să ţipe pe măsură ce fantoma uriaşă îi dobora unul câte unul, sfâşiindu-i şi zdrobindu-i sub copitele de fier. Hecarim s-a întors spre comandantul schilodit şi speriat şi a articulat o singură frază înspăimântătoare: „Acesta este doar începutul. Nicio armată de muritori nu poate sta în calea Insulelor umbrelor.“ Spunând acest lucru, Hecarim plecă, reluându-şi marşul sinistru. Înnebunit de experienţa lui de coşmar, comandantul se întoarse poticnindu-se în Demacia, unde avertismentele lui disperate au fost respinse ca fiind aiurelile unui dement. În timp ce originile şi intenţiile lui Hecarim încă mai reprezentau un mister, destinaţia lui a devenit clară când a ajuns la Institutul Războiului şi, cu o voce în acelaşi timp ameninţătoare şi impunătoare, a cerut să intre în Liga Legendelor.

''Nu înţelegeţi... umbrele ne vor mistui pe toţi...''
-- Fostul comandant demacian