Yorick

Groparii sunt importanţi în lumea celor vii, însă de nelipsit în Insulele Umbrelor. Moartea îmbracă multe forme acolo şi fiecare este acceptată cu bucurie, nu temută sau hulită. De la o fază a existenţei la cealaltă nu poţi trece decât cu ajutorul unui magician priceput. La capătul primului Război al Runelor, Yorick Mori îşi câştiga traiul săpând morminte. Familia sa deţinea şi îngrijea Cimitirul Odihnei de Veci, unul dintre cele mai vechi din Valoran. Lopata cu care muncea fusese transmisă din generaţie în generaţie. Fiecare gropar îi spunea fiului că în lopată sălăşluiau spiritele fiecărui strămoş şi că ele aveau să-l apere în timpul nopţilor lungi şi solitare petrecute între morminte. Spre eterna sa mâhnire, Yorick a murit fără moştenitori, încheind mândra linie genealogică Mori. Trupul său a fost înhumat lângă lopată în mausoleul familial, iar Cimitirul Odihnei de Veci a căzut în paragină. Moartea însă nu a fost sfârşitul aşteptat de Yorick.

Yorick a reapărut pe ţărmurile bântuite din Insulele Umbrelor - nu era mort, dar în niciun caz nu era viu - strângând bine lopata sa iubită. În curând, a înţeles că putea fi luntraşul morţilor vii din Insule, ajutându-i să urce pe scara lungă a morţii. Acesta a fost blestemul său, deoarece groparii trebuie să-şi „facă norma” la îngropat înainte să se poată înălţa - aşa spune legenda. Nu se ştie care este „norma” sa. Yorick a săpat fără tihnă, aşteptând în zadar să fie eliberat de povara sa lumească. Zilele s-au făcut ani, iar anii, secole - ruşinea eşecurilor sale îl copleşea. S-a întors în Valoran după cadavrul său, convins că îi va aduce izbăvirea. Odată ajuns, n-a găsit nici urmă de mausoleu sau de cimitir. Când totul părea pierdut, a descoperit Liga Legendelor şi ocazia de a transmite posterităţii numele unei familii de mult căzute în uitare.

„Întâi să te văd mort, şi mai vorbim.”
-Yorick