Master Yi

Prin arta marţială străveche Wuju, Master Yi şi-a călit trupul şi şi-a ascuţit mintea, până când gândul şi fapta au devenit una. Deşi apelează la violenţă numai în ultimă instanţă, graţia şi viteza cu care mânuieşte sabia asigură întotdeauna un final rapid. Ultimul practicant al tehnicii Wuju, Master Yi şi-a dedicat întreaga viaţă găsirii de ucenici înzestraţi care să ducă mai departe moştenirea poporului său pierdut.

Chiar înainte ca Yi să stăpânească tehnica Wuju, era considerat unul dintre cei mai talentaţi practicanţi ai artei marţiale mistice. Nu după mult timp, avea să-şi dovedească măiestria când vestea unei invazii masive a noxienilor a ajuns şi în sătucul lui îndepărtat. Yi a făcut ravagii pe câmpul de luptă din Ionia, împingând valul infanteriei cotropitorilor noxieni cu lovituri rapide şi mortale, spre ruşinea Înaltului Comandament Noxian. Recunoscând gradul de ameninţare reprezentat de discipolii Wuju împotriva invaziei lor, noxienii au decis să declanşeze un atac chimic de coşmar în leagănul artei mortale. Cei care au reuşit să supravieţuiască amestecului otrăvitor s-au ales cu minţile distruse iremediabil. Casa lui Yi era o ruină.

La finalul războiului, Yi a revenit la rămăşiţele groteşti ale satului său. Acolo, a devenit ultima victimă a atacului. Lovit în suflet, dacă nu şi în trup, Yi s-a agăţat de singurul sentiment care îi mai rămăsese în inimă: răzbunarea. Condus de dorinţa de a-i pedepsi pe cei ce îi distruseseră căminul, Yi a petrecut ani la rând antrenându-se în singurătate. A devenit un duelist mai periculos decât fusese vreodată, dar adevărata artă a tehnicii Wuju rămânea în continuare ascunsă pentru el.

Chiar când ajunsese la limita frustrării, o maimuţă cu un comportament neobişnuit de nobil i-a întrerupt antrenamentul. Stând drept şi mândru ca un om, maimuţa l-a urmărit şi a repetat mişcările lui Yi. Yi a izgonit-o, dar agera fiinţă s-a amuzat întorcând tehnica lui Yi chiar împotriva lui. Cu timpul, Yi a simţit că mânia i se potoleşte în timp ce se lupta cu animalul acesta jucăuş şi, când povara inimii pline de ură i s-a ridicat, observase că prinsese maimuţa de coadă. Yi a înţeles apoi că nu va stăpâni niciodată tehnica Wuju atâta timp cât o dorea pentru răzbunare şi, dând drumul maimuţei, a renunţat şi la dorinţa de a vărsa sângele inamicului.

I-a mulţumit maimuţei pentru că i-a arătat ceea ce el nu reuşea să vadă şi a fost surprins când creatura i-a şi răspuns. Dorea să înveţe tehnica de luptă a lui Yi. Era o cerere ciudată, dar prin ea Yi şi-a văzut noua cale: calea spre onorarea amintirii poporului pierdut era să transmită învăţăturile acestora unei noi generaţii.

'Nici măcar lama celei mai ascuţite săbii nu este pe măsura calmului unei minţi paşnice.'
--Master Yi