LeBlanc

Fiecare oraş are latura sa întunecată, chiar şi cele cu o reputaţie deja cam suspectă. Noxus - deşi numele său este deja rostit cu un amestec de stimă şi repulsie - verifică la rândul său acest adevăr. În măruntaiele oraşului, prin galeriile şerpuite ce străpung pământul pe sub meandrele străzilor sale întunecate, se află adevărata inimă a acestei metropole vaste, unde răul îşi arată toate chipurile. Printre sectele, sabaturile şi societăţile care îşi fac veacul în acest labirint, LeBlanc Amăgitoarea conduce Trandafirul negru, un vestigiu dintr-o vreme uitată din istoria noxiană, însă una în care scrupulele erau tot un lux. Fără milă şi parcă şi fără vârstă, LeBlanc şi cei de teapa ei erau un stâlp al politicii noxiene din perioada premilitaristă a guvernului noxian. În acele vremuri, acest grup de magicieni puternici se reunea în secret pentru a ţese iţele societăţii noxiene şi pentru a desăvârşi o artă mult mai subtilă decât cea preferată de cei la putere.

Deşi scopurile sale au rămas necunoscute, multă lume credea că Trandafirul negru a fost adevărata forţă din spatele tronului cât aristocraţia încă domnea în Noxus. Când legea pumnului a devenit baza dominaţiei în Imperiu, Trandafirul negru a părut să dispară peste noapte. Mulţi cred că pur şi simplu le trecuse vremea şi că membrii săi dăduseră uitării goana după influenţă socială şi politică. Însă, când LeBlanc a reapărut la porţile Institutului Războiului, a fost evident că aceşti maeştri ai umbrei şi focului nu făcuseră decât să aştepte ca o nouă putere globală să se impună: Liga Legendelor.

„Lumea e foarte diferită pentru cei care nu pot vedea dincolo de ce le stă exact în faţa ochilor.”
-- LeBlanc, Amăgitoarea